Vindecă - 9+9=18. Terapii cu lumină

“Scrierea simpla, pe alocuri necizelata intentionat, are o magie proprie. Cititorul nu ramane atent la scriere, aceasta trece in planul doi, el este direct absorbit in faptele prezentate, si nu ca un simplu spectator, ci ca o dublura la actorii principali din carte, asteptand in orice moment sa intre si sa joace, netinand cont ca scenele pot fi sacre sau profane, imbibate cu Lumina Necreata sau de continutul unui “tomberon” de entitati malefice, ca pot produce lacrimi ale sufletului ce curg din durerea unui tata plecat prea devreme si prea departe, chiar daca il are pe Sfantul Ardealului – Parintele Arsenie Boca, ca si ocrotitor, sau de crampele musculare cauzate de rasul provocat.

Insa cea mai mare magie a autorului si a cartii, care reprezinta o extensie a sa pentru spatiul si timpul fiecaruia dintre cititori, nu este aceea de a te atrage sa joci cum isi doreste si iti doresti, ca iti place, cea mai mare magie este ca la sfirsitul cartii constati ca iti este prieten dintodeauna si vrei sa ii fii prieten pentru totdeauna!“

Dr. ing. Stefan Duna

“O carte despre intamplari si oameni cu diverse probleme, ce au recurs la ajutorul unui terapeut mai aparte: domnul Doru Cica.

Pentru o minte neobisnuita, poate fi o adevarata provocare in a intelege lumea complexa ce ne inconjoara, dar si natura subtila a mintii umane.

Scrisa cu umor ardelenesc, cu o intuitie aparte, lucrarea prezinta modul in care se trateaza oamenii si diversele lor probleme cu o combinatie de Reiki nontraditional, Radiestezie si Inforenergetica.“

dr. Aurelian Curin

Cuprinsul cărții „9+9=18. Terapii cu lumină”

• Astrid, demonul din Băile Felix şi doi fraieri reikişti
• Madridul, Wizz Air şi călugarii de la Athos
• Baba Sida, nepotul reikist şi iahnia de fasole
• Şi medicinistă, şi karatistă, şi trezită brusc
• Yannis, cristalul şi casa bântuită
• Chi, arte marţiale şi maeştrii japonezi
• "Professore", Radiestezia şi Şarpele Kundalini
• Cristina, cancerul limfatic şi băiatul şamanului
• Poveşti cu Arte marţiale, mari maeştrii şi un pârdalnic de cancer
• Jighen Hisatsu – Să-ţi elimini inamicul dintr-o singură lovitură
• Arc peste timp
• Şerban, dragul meu prieten
• Vrăjitoarea cu urzici
• Acţiune PSI la distanţă “în orb”
• Există efect ZERO al terapiei cu Lumină?
• Diabetul buclucaş
• Câini şi terapie PSI
• Tata

Fragmente din cartea „9+9=18. Terapii cu lumină”

Astrid, demonul din Băile Felix şi doi fraieri reikişti

Mergem la Oradea, la stagiul de karate Shotokan organizat (excelent) de prietenul nostru, Ionuţ. Ne cazăm toată trupa din Timişoara, Arad şi Reşiţa (vreo 40 de sportivi, sensei şi shihani) la o pensiune lângă celebrul ştrand termal în aer liber. Este începutul lui decembrie, frig.

Ţin un antrenament monumental, predau cu entuziasm Sochin-kata (în traducere „forţa liniştită”). Numai liniştită nu ne-a fost seara! Ajungem la pensiune, ne dedulcim cu mâncare ardelenească, stropită uşor cu o pălincuţă şi un pahar de vin, culcăm copiii, lăsăm doi senpai „de gardă” şi plecăm noi, maeştrii, împreună cu o echipă de juniori şi junioare, să facem o baie termală. Ştrandul era închis, bine-nţeles, dar ne înţelegem cu paznicul, care ne introduce pe un geam. Ne comunică faptul că va trebui să facem baie în întuneric.

Atmosfera bazinului în aer liber avea ceva primordial, de început de Jurassic. Deasupra apei calde staţiona o plapumă compactă de aburi lejer saturaţi cu hidrogen sulfurat. Ce mai, gura iadului! Tineretul năvăleşte, binenţeles, în apă, iar noi, bătrânii maeştrii, intrăm încet, ca în Gange, cu demnitatea vârstei.

Se aude un urlet neomenesc reverberat de zidurile împrejmuitoare, urmat de scâncete ca de hienă şi din nou urlet... Mă reped în direcţia urletului, evident fără să văd nimic. Dan şi Luci fac acelaşi lucru, plecând din celălalte colţuri ale bazinului. Ajung primul şi o văd pe Astrid (o nemţoaică zdravănă, centura maro, foarte bună kumitistă, 16 ani) că este pe cale să fie înecată de „cineva”, asta întâmplându-se în apă până la brâu! Pur şi simplu era luată de ceafă şi de mijloc, întoarsă şi „înfiptă” cu capul în apă şi cu picioarele în sus. Fata se zbătea şi urla ca o apucată. Nu era un urlet de puştoaică, era gros, guturai; doar scâncetele erau ale ei.

Ajung şi Dan cu Luci, şi încercăm să o prindem. Trei flăcăi tomnatici, foarte bine antrenaţi, de peste 1,80 m şi totalizând 10 Dani, devenim brusc nişte bicisnici şi suntem lejer învinşi de candida noastră elevă-discipol. Evident, în acele momente, discipolul este cu totul altcineva. Ne depăşim, totuşi, complexele misogine, şi reuşim să o imobilizăm şi să o târâm pe mal. Se zbătea cu furie, făcea spume la gură, ochii holbaţi-ficşi, ce mai, am început să facem pe noi de frică. Dan şi cu mine, doi „minunaţi” reikişti cu o vechime de 2 ani, începem să îi facem terapie Reiki-Jsui, gradele 1, 2. Punem palmele – parcă am băgat două cuie în priză... ne bâţâim, ne văităm un pic, recuperăm, facem simboluri pe Astrid, îi punem după gât lănţişorul cu cruce al unuia dintre noi, ţinem palmele pe cap, piept, plexul solar... vreo 30 de minute. Doi dintre flăcăii noştri „de tranşee” imobilizează cu maximă blândeţe şi eficienţă paznicul, care vroia să sune la Poliţie, Salvare, Mitropolie, casa de nebuni etc.

Astrid intră într-o stare cataleptică, cu ochii deschişi. Mă uit: suflă? Da, suflă. O luăm pe braţe şi dăm să o scoatem pe geam. Războinica noastră se trezeşte, ne mătură cu un picior şi doi pumni, vrea înapoi în bazin. Ne luăm papara şi o imobilizăm delicat, ca nişte neanderthalieni. Încă 30 de minute de simboluri şi terapii. Ne-am viclenit, aşa se învaţă meserie, unul ţine palmele şi altul face simboluri pe chakre.

Se potoleşte, o ducem la pensiune, o culcăm, e cuminte. Noi, minunaţii, lejer decompensaţi, rămânem până dimineaţă în sufragerie să dezbatem tărăşenia. Nu foarte băutori, ne bem minţile încet-încet, ca şi când „ceva” din noi cerea alcool, fie pentru hrană, fie pentru o protecţie de tip abulic a creierului. Constatăm următoarele:

• Noi trei ne-am poziţionat cumva strategic, în trei colţuri ale bazinului, înainte să înceapă balamucul; am configurat, premonitiv, baza unui tetraedru, creând oarecum un început de Merkaba. Deşi ne-am apropiat de bazin umăr la umăr, în mod iraţional fiecare dintre noi a intrat în apă prin alt colţ al bazinului.

Terapia a funcţionat, dar simţeam că lănţişorul cu cruce a ajutat enorm.

• Punem întâmplarea pe seama faptului că problemele de familie ale lui Astrid (părinţii erau în divorţ), „vârsta critică” şi tensiunea iubirii a doi băieţi (fata îşi căuta doar drumul prin meandrele sexualităţii postpubertale) au determinat o explozie nevrotică freudiană clasică. Raţional, ştiinţific, corect pihologic, nu ???

Îl sunăm pe Ionuţ să-i povestim. Ăsta ne înjură ardeleneşte: „Mă bolunzilor, au voi nu ştirăţi că noapchea în ştrand îi dracu’, sau cum zâce ezoterista de muierea mea, ştrandu’ îi pă ochiu’ dragonului, mă? Şăz blând, fătu’ mnieu, că amu’ vin cu pălincă şi aghiazmă mare; iau şi molitfelnicu’, mă!”

Vine Ionuţ, o frecţionăm pe Astrid (ea cam dormea) cu pălincă – bună pălincă, mirosea karatista a dulce păcat, îi dăm să bea aghiazmă – bea. Măi, beau şi eu, şi Dan – vomităm; ne ardea aghiazma!

Dimineaţă trimitem trupa la antrenament, noi rămânem cam năuci la pensiune să ne reconfigurăm. Amândoi priviri fixe, ochi răi, grai uşor răguşit, gutural; ne cam apucă tristeţi fără motiv. Nu conştientizăm, dar intrăm pâş-pâş în noaptea întunecată a minţii. Astrid se trezeşte pe la 11! Proaspătă ca un boboc de trandafir, cu ochii ei de peruzea nemţească şi sommersprossen (pistrui), se uită la noi mirată şi zice: „Măi senseilor, sunteţi cam turtiţi, oder?” Nu îşi aminteşte absolut nimic! Noi o cam înjurăm ecleziastic în gând, ne împachetăm şi plecăm lejer către Timişoara.

Acasă, seara, mă aşteaptă nevasta şi fata, ca de obicei, cu cină şi bucurie. Nu vin cu mâna goală; niciodată nu vin cu mâna goală din stagii. Nuuu! Vin cu un cadou minunat: un excelent demon tinerel (vreo 12 miliarde de ani, măsuraţi cu ansa şi raportorul – bună de tot Radiestezia)!

Dau pe gât o sticlă de Ballantine’s (eu nu prea beau de obicei) şi ordon fetelor să nu se apropie de mine. Nebunia nebuniilor, îmi anunţ calm şi ritos nevasta năucită că mă mut imediat (nu aveam, bine-nţeles, nici unde, nici la cinel). Îngeraşul meu vroia, pasămite, să mă îndepărteze de familie, ca să nu fac rău. Mă potoleşte nevasta cu chiu cu vai şi mă culcă.

Dimineaţă îl sun pe Dan. La el, identic ca şi la mine.

Identic! Încep, iavaş-iavaş, procesul de recuperare. A fost uşor şi scurt: vreo 2 ani! Cum am scăpat? Ce metode şi tehnici? La mine a funcţionat următoarea reţetă: noapte de noapte (nu aveam somn) făceam antrenamente epuizante de karate, meditaţii ZEN şi îmi ascuţeam sabia (o minunată katana japoneză).

Într-un început de primăvară, stând în genunchi şi meditând în tihnă, am simţit, brusc, că a plecat! Pur şi simplu a plecat de foame. Corpul meu emoţional, „şuierăturile” Şarpelui meu Kundalini (care era treaz şi lovea, năuc, cu capul în chakre) nu mai emiteau inforenergiile de joasă frecvenţă cu care se hrănea „ucigă-l toaca”. l-am mulţumit că a plecat, a rânjit, mi-a făcut cu ochiul şi a dispărut în paşi de balerină. Nu era neapărat urât ca un ţap; nu avea coarne ca în iconografia medievală. „Al meu” era cam roşcat şi parcă avea un ciorap pe faţă. Mi-am dat seama că, potenţial, putea să arate ca oricine (aveam o listă scurtă de semnalmente lombrossiene).

Măi, de-abia după ce s-a dus mi-am amintit că sunt maestru Reiki, că sunt botezat şi puteam apela la un duhovnic. Ei bine, tura asta a funcţionat autoexercizarea cu Karate şi ZEN.

Astrid a continuat karateul, este campioană de multe ori, are centura neagră 2-Dan, termină acum Medicina şi anul trecut i-am organizat nunta. Ce mai, am exorcizat-o bine, noi, doi amărâţi fraieri de reikişti începători!

Scurtă analiză a cazului

1. Astrid avea structurile şi biocâmpurile slăbite. Biocâmpul de control-semnalizare de chakră 2
   (Swadhisthana) şi structura emoţională erau şubrezite, din cauza tensiunilor de familie şi mai ales a celor sexual-emoţionale specifice vârstei, Deci era foarte vulnerabilă la un atac demonie,
2. Ne-am documentat bine şi am aflat că ştrandul termal din Băile Felix este renumit pentru întâmplările bizare, uneori tragice, care s-au petrecut acolo în ultimii 30 de ani (cupluri sudate care se despart după o simplă baie, oameni care se sinucid fără motiv şi fără „scrisoare” etc ... multe, multe cazuri).

Am analizat radiestezic: 3 canale malefice, plus egregor malefic bătrân. Vreau să facem o trupă „comando”, să curăţăm, anihilăm şi să punem „dopuri de Lumină” pe canale. Nu de alta, dar or mai exista şi alte Astride şi alţi reikişti începători fraieri...