Hrană pentru suflet - Tratatul căii și al virtuții - Dao De Jing

Detalii din cartea „Tratatul căii și al virtuții - Dao De Jing” - Lao Zi

„Cel care cunoaște oamenii este înțelept. Cel care se cunoaște pe sine este luminat.

Cel care învinge oamenii este puternic. Cel care se învinge pe sine este foarte puternic.

Cel care cunoaște îndestularea este bogat. Cel care acționează cu perseverență are voință. Cel care nu-și pierde natura este veșnic. Cel care a murit, dar nu este uitat, este nemuritor!”

Apropiați-vă de această carte cu sufletul!”

Fragmente din cartea „Tratatul căii și al virtuții - Dao De Jing” - Lao Zi

Capitolul 1

Dao care poate fi exprimat prin cuvinte, nu este permanentul Dao.

Numele care poate fi numit, nu este numele permanent.

Ceea ce nu are nume e principiul Cerului și al Pământului, ceea ce posedă un nume este mama tuturor lucrurilor.

De aceea, cel care este liber de pasiuni vede taina minunată a lui Dao, iar cine are pasiuni îl vede numai în forma sa finită.

Amândouă au aceeași origine, dar cu numiri diferite. Împreună se numesc adâncul cel mai adânc.

De la un adânc la altul este poarta către tot ce este minunat.

Capitolul 2

Când toți oamenii vor afla că frumosul este frumos, va apărea și ceea ce este urât.

Când toți vor afla că binele este bine, va apărea și răul.

De aceea, ființa și neființa se nasc una pe cealaltă, ceea ce e greu și ceea ce e ușor se creează unul pe celălalt, ceea ce e lung și ceea ce e scurt se leagă reciproc, ceea ce e înalt și ceea ce e scund se determină reciproc; sunetele, contopindu-se, ajung la armonie; ceea ce precede și ceea ce urmează se succed.

De aceea, înțeleptul înfăptuiește lucruri le prin non-acțiune și realizează învățătura sa fără mijlocirea cuvintelor. Atunci, toate ființele vor înflori și el nu le va refuza nimic. El creează și nu posedă (ceea ce a creat), face și nu se folosește (de ceea ce a făcut), înfăptuiește lucrurile și nu se mândrește. Pentru că nu se mândrește, (nici o ființă) nu(-l) părăsește.

Capitolul 3

Dacă nu-i vom ridica în slavi pe cei nobili, nu vor fi certuri în popor; daci nu vom prețui obiectele rare, nu vor fi hoți în popor; daci nu vom arăta ceea ce poate trezi invidia, inima poporului nu va fi tulburată.

De aceea, cârmuirea omului înțelept face ca inimile lor și fie goale, iar stomacurile pline. Ea slăbește voința lor și le întărește oasele. Ea caută mereu ca poporul să nu aibă cunoștințe și patimi, iar cei care au cunoștințe și nu îndrăznească a acționa.

Realizarea non-acțiunii (de către înțelept) aduce totdeauna liniște.

Capitolul 4

Dao este vid, dar, atunci când acționează, pare inepuizabil.

O adânc al adâncurilor! El este strămoșul tuturor lucrurilor.

Dacă îi vom teși puterea de pătrundere, dacă îi vom ordona haosul, dacă ii vom micșora strălucirea, dacă-l vom asemui cu un fir de praf, el va apărea ca existând în mod limpede.

Eu nu știu cine i-a dat naștere.

El este premergătorul strămoșului fenomenelor.

Capitolul 5

Cerul și Pământul nu au omenie și se poartă față de toate ființele ca față de iarbă și animale.

Omul înțelept nu are omenie și nu încalcă viața firească a poporului.

Spațiul dintre Cer și Pământ seamănă cu foalele fierarului și cu fluierul: (amândouă sunt) pe dinăuntru gol și drept Cu cât e mai puternică mișcarea (înăuntru), cu atât sunt mai mari rezultatele.

Cel care vorbește mult ajunge deseori la nereușită. De aceea e mai bine să ții (drumul) de mijloc.