Dezvoltare Personală - Societatea cuantică: Abordarea holistică a unei ipoteze

Detalii din cartea „Societatea cuantică: Abordarea holistică a unei ipoteze - Michael Szellner”

Prefață

Prezentarea fenomenelor sociale trecute, prezente și viitoare, făcând apel la inventarul de noțiuni și metode ale fizicii cuantice, reprezintă deopotrivă un anume risc, dar și o provocare. După mulți ani de cercetare, Michael Szellner a ajuns la concluzia că între paradigma evolutivă a societății omenești și fizica atomică/nucleară există o evidentă legătură, identificând faptul că stadiile de dezvoltare ale societății respectă în fond aceleași legi specifice stărilor energetice ale particulelor elementare ale materiei.

Într-un stil concis și accesibil, autorul reușește, folosind limbajul fizicii dublat de un consistent sprijin dinspre alte științe (psihologie, filozofie, sociologie, antropologie, istorie), dar și printr-o abordare trans și interdisciplinară, să ne evidențieze resorturile interne ale metamorfozării societății de-a lungul epocilor istorice.

Suntem cu toții de acord că diversitatea reprezintă o forță creativă care stă la baza evoluției. Cu cât societatea devine mai diversă cu atât mai mare este posibilitatea de transformare. în accepția autorului ne aflăm în faza în care „masa critică” adunată în ultimele decenii a favorizat apariția unor noi elemente în spectrul vieții sociale, politice, economice și tocmai de aceea este pe cale de a provoca o schimbare majoră, un adevărat salt cuantic într-un interval de timp nu foarte îndepărtat.

Recurgând la analogii ludice, Michael Szellner face o critica subtilă a societății contemporane cu referire directă la desfășurarea evenimentelor politice din țara noastră din ultimii ani, scopul nedisimulat fiind acela de a evidenția nu doar tarele clasei politice actuale ci și de a anunța descărcarea energetică iminentă care în final va duce la noua orânduire - societatea cooperațională.

Chiar dacă teoria societății cuantice se află în faza incipientă, iar ipotezele științifice nu au fost încă validate în totalitate, viziunea optimistă a autorului ne îndeamnă la lectură și reflecție.

prof.ist.dr. Eugen Ghiță

Cuprinsul cărții „Societatea cuantică: Abordarea holistică a unei ipoteze - Michael Szellner”

​

Fragmente din cartea „Societatea cuantică: Abordarea holistică a unei ipoteze - Michael Szellner”

Cuvânt înainte

Fizician, profesor, terapeut, lector Anatecor, Michael SZELLNER este o personalitate remarcabilă a societății contemporane, un fin observator al acesteia, o adevărată enciclopedie vie.

Lucrarea Societatea cuantică prezintă ipoteza conform căreia aura individuală a oamenilor și aura colectivă a societății umane sunt antrenate de aceleași legități, iar legile matematicii și ale științelor naturii suit „rafinate în legile psihologice, sociale, etologice și economice, corespunzătoare stărilor energetice ale particulelor elementare ale materiei - atomii”. Este o lucrare interdisciplinară incitantă, care te provoacă atât spre analiza relațiilor sociale cât și spre introspecție.

„Ipoteza structurii cuantice a societății” vine ca un nou semn de întrebare adresat deopotrivă publicului larg, sociologilor și oamenilor de știință, într-un moment în care societatea caută noi repere valorice, caută soluții durabile și propune conexiuni noi, originale, deschizătoare de drumuri.

Dr. Ana Honiges

Cum am ajuns să scriu această carte

În vara anului 2004 am dispus de o după-masă liberă în concediu, într-o pensiune din munți, cu vânt și vreme capricioasă; astfel că am folosit acest răgaz pentru a nota pe câteva pagini ideile și impresiile mele legate de ipoteza lui Frițjof Capra (fizician austriac), prezentată în cartea „Taofizica”. în timpul studiilor din Japonia descoperise că preceptele taoismului, îndeosebi legea dualității și principiul armoniei contrariilor, se potriveau foarte bine cu observațiile și legile fizicii cuantice, partea care explică fenomenele lumii atomice, nucleare și subnucleare - denumite generic microcosmos. Capra a dezvoltat ulterior aceste descoperiri și asupra unor aspecte ale biofizicii, în încercarea de a explica fenomenele vieții.

Extrapolând ideile lui Capra am ajuns să întrezăresc aceleași legități aplicabile nu doar proceselor vitale specifice unui individ, ci unui grup organizat de indivizi deopotrivă - o comunitate, un stat, ba chiar o orânduire socială în ansamblu. „Uau, ce grozav!” a fost reacția fiicei mele, atunci când i-am citit pasajele esențiale, apoi ne-am luat cu alte preocupări iar subiectul a fost lăsat deoparte pentru câteva luni.

Entuziasmat, în următorii doi ani am căutat să prezint conceptele menționate colegilor lectori de la ANATECOR - Asociația Națională de Terapii Complementare din România, mai apoi colegilor fizicieni de la cercul metodic de științele naturii din școala unde lucrez și în fine colegilor dascăli de ia Asociația Profesorilor de Fizică și Chimie din Județul Arad; la toate ocaziile am fost întâmpinat cam reticent („Ce mai vrea și ăsta?!”), asemănător reacției colegilor din reclama cu marmota și ambalarea ciocolății în staniol. M-am simțit descumpănit...

Așa că articolul a zăcut într-un sertar încă vreo trei ani, până când s-a pornit isteria cu preconizatul sfârșit al lumii la 21.12.2012. Brusc, o seamă de oameni îngrijorați au ridicat retoric sau direct chestiunea legităților după care funcționează viața planetei Pământ și a umanității deopotrivă, astfel că s-a iscat un curent masiv de „previzioniști”, dintre care un număr însemnat și-a făcut apariția la conferințele Anatecor de la Arad, cele ale Expozodiac și apoi Ezoteric Fest de la Timișoara, Setras de la Deva și altele de acest gen, la care am participat periodic.

În 2007 am publicat primul articol cu acest subiect în compendiul conferinței Anatecor, cu titlul „Structura subtilă a societății contemporane umane în Tao; Evoluția nevăzută a societății umane în istorie - o abordare holistică”, la care publicul a savurat mai cu seamă prezentarea cu videoproiecție. Prezentarea am susținut-o apoi la Arad, la Constanța, la lași, la Timișoara, la Sibiu - unde a stârnit reacții mânioase din partea prezidiului (m-a uimit agresivitatea verbală a adversarilor ad-hoc), pe de altă parte aplauze furtunoase din partea publicului; pe seamă că și unii și alții s-au regăsit în personajele pomenite în prezentare.

Un an mai târziu am răspuns solicitărilor și sugestiilor venite din public, cu soluții pentru depășirea crizei economico-sociale care tocmai se dezlănțuise furibund: „Metaterapia holistică a societății contemporane umane - Sugestii pentru terapia individuală și colectivă a societății”. Astfel, încet-încet s-a strâns un auditoriu interesat de subiect, dintre care după fiecare prezentare eram asaltat de câțiva spectatori cu întrebări suplimentare, cu comentarii și opinii, cu îndemnuri de a continua povestea. Pe cât de greu demarase proiectul ipotezei cuantice a societății, pe atât de firești și surprinzătoare s-au arătat a fi răspunsurile găsite la întrebările care evident frământau oamenii din auditoriu; în fapt numai pe cei conștienți de realitățile prezentului.

Măsurile luate de administrația publică centrală și mai apoi de administrațiile locale din anii 2009-2012 au venit să confirme bănuiala mea că orânduirile sociale blamate de unii istorici și sociologi ca fiind depășite (sclavagismul, feudalismul, capitalismul exploatator, socialismul indolent și comunismul abuziv) s-au dovedit a fi toate „bine-merci” prezente în noua societate post-modernă din prezent, în condițiile economiei informatizate și globalizate. Ba mai mult mișcările de libertinaj din societatea tind să dezintegreze cu bună știință celula de bază a societății - familia, expresia actuală a comunei primitive, cuibul civilizației și a perpetuării umanității. Sub îndemnul grupurilor de interese, societatea pare să-și devoreze propriile rădăcini și să se autosaboteze - semn iminent al unei stări cuantice întâlnite numai în modelele materiei, așa cum se regăsesc în fizica cuantică contemporană.

La prezentările lucrărilor susținute în anii succesivi, publicul întâi păstra o tăcere de mormânt, oripilat de ideile formulate în ipoteza societății cuantice, apoi se descătușa în exclamații, intervenții și apoi comentarii de-a valma, urmate de descumpănire și tulburare. Era evident că ideile susținute i-au pus serios pe gânduri pe spectatori.

În fine, prezentarea susținută în trei episoade unui public mai larg, prin emisiunile postului de televiziune online baricada, m-au determinat să transpun conținutul ideatic al articolelor elaborate în timp într-o lucrare coerentă și pe cât posibil elocventă, idei exemplificate cu articole preluate din presa centrală și regională din versiunile electronice, drept probe independente, lată că pe îndelete ipoteza tinde să capete trăsăturile unei teorii argumentate, după rigorile științifice.

Pentru că se adresează mai cu seamă publicului larg și mai puțin mediului academic, am să ofer cititorilor o înfățișare cât mai lejeră și prietenoasă a prezentei lucrări, cu mai puține trimiteri și adnotări, dar cu păstrarea autenticității și validității datelor și exemplelor prezentate. Astfel sper să ofer cititorilor o lectură plăcută și interesantă deopotrivă, la fel cum ipoteza societății cuantice m-a captivat de-a lungul elaborării ei. Dacă doriți să formulați întrebări ori să oferiți argumente sau contraargumente pentru ideile avansate, dacă dispuneți de exemple grăitoare care să susțină sau dimpotrivă să dezavueze aspecte ale ipotezei, vă invităm să ni le transmiteți pe coordonatele enunțate la sfârșitul lucrării, prin corespondența electronică.

Așadar să pornim împreună pe calea spre societatea cuantică!

Michael, 7 august 2013

Introducere

Opinia publică și curricula școlară de istorie susțin ideea că de-a lungul evoluției istorice, orânduirile sociale ale omenirii s-au perindat una după alta, începând în ordinea firească cu comuna primitivă (bazată pe familie, gintă și trib), continuând cu orânduirea sclavagistă din antichitate, apoi cu feudalismul caracteristic evului mediu, cu capitalismul epocii moderne, în continuare cu socialismul și comunismul din secolul XX iar în fine cu economia de piață globalizată a erei postmoderne din prezent.

Există suficiente argumente - bazate pe viziunile holistice despre lume și viață - că orânduirile sociale succesive nu au dispărut niciodată, ci că ele au fost absorbite și integrate până în societatea umană contemporană, similar structurii subtile a ființei umane, cu suprapunerea corpurilor subtile ca în păpușile rusești Matrioșca.

Aceste constatări duc la ipoteza că legile de organizare și funcționare a materiei la nivel microscopic, așa cum sunt ele sintetizate de fizica cuantică, se aplică similar și la nivel macroscopic, inclusiv în structurile complexe ale societății umane. Astfel, în mod surprinzător ajungem la ipoteza existenței unei structuri pe care am denumit-o „societatea cuantică”, a cărei modele de comportament le putem înțelege și prezice aplicând legitățile fizicii cuantice, confirmate de aplicațiile fizici atomice, a fizicii nucleare, a fizicii materiei condensate și a fizicii energiilor înalte - astrofizica și fizica particulelor elementare.

Asemănător cum în antichitate brahmanii din India, taoiștji din China și, stoicii din Grecia, zoroatriștii din Persia, mai târziu renascentiștii și iluminiștii evului mediu, zen-budiștii din Japonia imperială, apoi enciclopediștii din epoca modernă au susținut unicitatea și coerența legităților după care funcționează lumea, găsim că analiza atentă a evoluției și conduitei societății umane vine să confirme pe căi neconvenționale această ipoteză.

[...]