Dezvoltare Personală - Legile esențiale ale vieții trăite fără teamă

Detalii din cartea „Legile esențiale ale vieții trăite fără teamă - Descoperă puterea de a nu te mai simți niciodată neputincios”

„Dacă îți dorești să atingi starea de împlinire personală sau spirituală, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să citești cartea lui Guy Finley, Legile esențiale ale vieții trăite fără teamă. Citește-o, asimileaz-o, iar apoi bucură-te de ea. Informațiile din această carte mi-au oferit tot ce am la ora actuală.”

Bob Proctor, autorul cărții Te-ai născut bogat, prezentat în filmul Secretul

Descoperă puterea de a-ți perfecționa viața.

„Guy Finley ne ajută să ne înălțăm gândurile pe cea mai înaltă octavă a armoniei, pe care ne putem transforma viața într-un vehicul pur al expresiei, creativității și sănătății. Legile esențiale ale vieții trăite fără teamă ne oferă diferite tehnici prin care ne putem trezi potențialul, pornind de la cel actual.”

Don Campbell, autorul cărților Efectul Mozart și Armonia sănătății

Transcende iluzia limitării.

„O viziune plină de înțelepciune. Această carte mângâie sufletul și vindecă inima rănită. Este un instrument foarte puternic.”

Daniel G. Amen, autorul bestsellerului Schimbă-ți creierul, schimbă-ți viața

Descoperă-ți adevărata menire pe Pământ. Participă la marele proces creator. Trăiește în pace. Iubește fără teamă. Oferă-ți ceea ce îți dorești cu adevărat.

„Este fără nicio îndoială cea mai bună carte a lui Guy Finley… minunat concepută de un maestru modern pentru a scoate la lumină tot ce este mai bun în tine!”

Peggy McColl, autoarea bestsellerului Schimbarea destinului personal

Cuprinsul cărții „Legile esențiale ale vieții trăite fără teamă - Descoperă puterea de a nu te mai simți niciodată neputincios”

• Cuvânt înainte de dr. Ellen Dickstein ... 13
• Mulțumiri ... 17
• Nota autorului ... 19
• Capitolul 1
  Întâmpină cu bucurie Lumina care face ca viața să devină strălucitoare ... 21
• Detașează-te și continuă-ți creșterea dincolo de limitările iluziilor ... 23
• Noile reguli care îți permit să te ridici deasupra obstacolelor din calea ta ... 30
• Descoperă o nouă putere în atenția trezită ... 34
• Sprijină-te de fundamentul imuabil al Sinelui tău real ... 40
• Recapitulare: alte lecții fundamentale speciale ... 46
• Capitolul 2
  Construiește temelia unei vieți trăite fără teamă ... 47
• Noua înțelegere de sine care te poate face de neoprit ... 49
• Fii una cu Sinele tău real și nu-ți fie teamă ... 55
• Privește dincolo de convingerile greșite și eliberează-te de ele ... 59
• Trei revelații și patru acțiuni noi care conduc la o viață trăită fără teamă ... 65
• Atingerea ușoară a Adevărului ... 72
• Recapitulare: alte lecții fundamentale speciale ... 73
• Capitolul 3
  Transcende iluzia limitării ... 75
• Iluminează-te și eliberează-te de gândurile și sentimentele care te limitează ... 77
• Transcende gândirea și oprește procesul de scufundare ... 82
• Eliberează-te de ceea ce îți limitează relațiile ... 87
• Invită Lumina care alungă autolimitarea ... 93
• Secretul care îți permite să ai toate lucrurile pe care ți le dorești ... 98
• Recapitulare: alte lecții fundamentale speciale ... 103
• Capitolul 4
  Preia controlul conștient asupra ta ... 105
• Calea secretă care te conduce către apogeul Sinelui tău ... 107
• Încetează cu această autosabotare secretă ... 113
• Fă acest pas unic și ferește-te astfel de necazuri ... 117
• Puterea de a nu te mai simți niciodată neputincios ... 124
• Marele dar al identificării cu Sinele ... 132
• Recapitulare: alte lecții fundamentale speciale ... 135
• Capitolul 5
  Revelează-ți inima secretă a relațiilor interumane fericite ... 137
• Secretul relațiilor perfecte ... 139
• Oferă-ți ceea ce îți dorești cu adevărat ... 142
• Fă primul pas către adevărata independență ... 148
• Noi instrumente pentru a trăi într-o armonie conștientă ... 153
• Evoluție prin revoluție: cultivarea semințelor păcii ... 161
• Recapitulare: alte lecții fundamentale speciale ... 167
• Capitolul 6
  Împacă-te cu tine însuți ... 169
• Puterea uimitoare a minții liniștite ... 171
• Magia vieții meditative ... 178
• Primul pas către liniștea interioară ... 189
• Realizează-ți Sinele real în starea de liniște interioară ... 194
• Recapitulare: alte lecții fundamentale speciale ... 199
• Capitolul 7
  Devino una cu Lumina vieții ... 201
• Realizează comoara secretă a Sinelui tău real ... 203
• Rezolvă misterul vieții trăite în Lumină ... 213
• Recapitulare: alte lecții fundamentale speciale ... 228
• Recapitularea unei Povești Fără Sfârșit ... 229
• Despre autor ... 231

Fragmente din cartea „Legile esențiale ale vieții trăite fără teamă - Descoperă puterea de a nu te mai simți niciodată neputincios”

Dacă înțelegem că nevoia noastră obsesivă de a controla viața nu ne mai este necesară și că nu trebuie să avem în viața noastră o anumită persoană sau un anumit obiect pentru a ne simți compleți, noi încetăm treptat să mai opunem rezistență în fața condițiilor care se schimbă în jurul nostru, care până acum păreau să amenințe aceste nevoi imaginare ale noastre. Cu alte cuvinte, noi ne eliberăm de toate sentimentele de inadecvare generate de aceste sarcini false pe care încercăm să le îndeplinim. În loc să ne mai temem de schimbările neașteptate, noi înțelegem că avem un nou „rol” dejucat în viață: acela de participant recunoscător la desfășurarea ei continuă. Ce frumos!

O parte importantă a procesului prin care învățăm să ne deschidem cu bucurie în fața acestei Lumini care ne eliberează de orice teamă constă în a înțelege (printr-un efort interior) concluziile false pe care le-am adoptat până în prezent: ideile greșite despre viață și despre noi înșine, despre care am crezut că sunt reale, dar care de fapt nu sunt. Așa cum am văzut deja, noi nu vom înceta să participăm la propria noastră pedepsire decât atunci când vom înțelege adevărul condiției noastre. Lumea va deveni astfel un loc mai bun pentru noi, căci ne vom elibera de multe lucruri iluzorii care nu ni se vor mai părea necesare, și astfel nu vom mai face o risipă inutilă.

Să vedem la ce concluzii greșite ne-au condus aceste iluzii în care am crezut până acum.

Una din iluziile cele mai comune este aceea că lumea care ne este revelată prin simțurile fizice reprezintă singura realitate. Cu alte cuvinte, natura noastră prezentă crede că toate lucrurile care merită în viață (adică tot ceea ce este plăcut) are legătură cu relațiile noastre, cu afacerile, cu banii, cu puterea etc. Noi privim această lume care ni se pare exterioară și sperăm să găsim în ea ceva care să ne completeze. Ceea ce nu realizăm noi este faptul că natura eului care caută în lumea exterioară ceva care să o facă reală și completă s-a separat singură de această realitate exterioară căreia îi atribuie acum o putere vindecătoare. Egoul divide ca să cucerească, dar acest nivel al sinelui nu va putea niciodată să transceandă nefericirea născută din propria sa stare de divizare!

„Vindecarea” și simțul integrității pe care le căutăm noi nu au nimic de-a face cu adăugarea anumitor lucruri ființei noastre. Această vindecare de care avem nevoie nu poate apărea decât în urma recunoașterii faptului că durerea pe care o simțim - la care se adaugă și suferința generată de negativitatea căreia îi cădem pradă datorită acestei dureri - se naște din participarea noastră la o serie de iluzii care ne-au fost transmise din generație în generație!

Ce om cu mintea întreagă ar învăța pe altcineva, ba chiar pe propriii săi copii, că cea mai bună soluție pentru o durere de cap constă în a te stresa și mai tare, luptându-te să controlezi condițiile exterioare, deși singurul lucru pe care îl putem „câștiga” în urma efortului nostru este acela de a deveni sclavii lucrurilor care speram să ne elibereze? Ce om sănătos la minte ar învăța pe altcineva să își distragă atenția de la câinii care latră (lucrurile care îl enervează în viață), ca și cum alergarea după o plăcere sau alta ar schimba cu ceva faptul că ceva ne latră la picioare, făcându-ne să alergăm speriați de prezența sa nedorită?

Noi suntem divizați în interiorul nostru.

* * *

„Ești de acord să te schimbi, să te transformi, astfel încât să manifești un potențial mai înalt?”

Astfel de momente dificile ne tulbură profund, din cauza nesiguranței pe care o trezesc în noi. În realitate, noi ar trebui să fim profund recunoscători pentru că apar încontinuu în viața noastră, întrucât această experiență nedorită a realizării limitărilor noastre reprezintă singura modalitate prin care viața nepoate întreba dacă dorim să le transcendem sau nu. Aceste momente de incertitudine, în care nu știm ce va urma, sunt de fapt semințele sublime al unei noi ordini care se va instaura în viața noastră, cu condiția să le privim astfel.

Din păcate, marea majoritate a oamenilor opun în mod automat rezistență în fața necunoscutului. Atunci când nu înțelegem natura unei situații pe care nu ne-o dorim, noi cădem pradă unui comportament care reacționează întotdeauna la fel în fața acestei dureri: devenim negativi și încercăm să ne protejăm de toate lucrurile pe care nu le putem controla. Toate celelalte funcții ale noastre trec pe pilot automat și într-o singură clipă noi găsim o „cale de ieșire” din această situație: prin învinovățirea altor persoane, prin schimbarea cutărei situații, printr-o reacție de tip „luptă sau fugi” etc. Ceea ce nu înțelegem noi este că în acel moment ne lăsăm călăuziți de o lumină întunecată, care evită însuși darul ce ne-a fost oferit prin respectiva schimbare. Această natură egotică transformă evenimentul planificat în ceruri, cu unicul scop de a ne conduce către perfecțiune, într-o fundătură.

Am auzit cu toții de oameni care primesc mesaje și instrucțiuni direct de la Dumnezeu sau de la alte ființe celeste. Ceea ce puțini știu însă este că această „comunicare celestă” există în permanență în fiecare dintre noi. De fapt, fiecare impresie pe care o receptăm - dorită sau nedorită - reprezintă maniera Vieții Divine de a ne vorbi și de a ne întreba dacă ne dorim să pătrundem într-o lume mai mare, lipsită de ură și de teamă, dacă dorim să fim mai plini de iubire, de răbdare și de bunătate, dacă suntem interesați să ne dezvoltăm o relație cu Lumina cea vie care nu se stinge niciodată și care ne poate conduce la o stare de pace interioară ce depășește orice capacitate de înțelegere. Pentru a putea răspunde în mod pozitiv la aceste întrebări, noi trebuie mai întâi de toate să înțelegem în ce constă maniera în care ni le pune viața.

Viața ne oferă nenumărate momente în care ne prezintă limitările noastre invizibile pe nivelul actual de conștiință pe care ne situăm. Spre exemplu, atunci când circumstanțele devin prea stresante, noi ne pierdem răbdarea și autocontrolul. De multe ori rostim cuvinte pline de cruzime, răspunzând astfel unor observații care ni s-au părut caustice (fără ca intenția celui care le-a rostit să fie întotdeauna aceasta). Teama de a nu fi trădați din nou ne colorează adeseori relațiile, limitându-ne capacitatea de a ne dărui în totalitate celor pe care i-am putea iubi.

În mod repetat, astfel de încercări lăuntrice se întorc în viața noastră cu unicul scop de a ne ajuta să înțelegem că nu le vom putea depăși niciodată atât timp cât nu ne vom transforma. De fapt, însăși încercarea cu care ne confruntăm reflectă ceea ce suntem la ora actuală (ființa noastră netransformată)! Cu alte cuvinte, rezistența opusă vieții și momentelor în care suntem invitați să ne vedem așa cum suntem în realitate (prin testele la care ne supun) determină în mod automat revenirea acestor momente în viața noastră!

Recapitulare: alte lecții fundamentale speciale

1. Orice grijă referitoare la ce ar putea gândi alții de spre tine reprezintă o formă secretă de captivitate, o celulă a unei închisori invizibile create de convingerea ta greșită și dureroasă că nu poți fi real și că nu poți trăi o viață cu adevărat valoroasă decât dacă ceilalți oameni îți confirmă acest lucru.
2. Adevăratul individ este cel care nu are nevoie de aprobarea celorlalți pentru a cunoaște pacea interioară pe care o simte atunci când este el însuși.
3. Dacă putem vorbi de o oarecare valoare a convențiilor sociale comune, cu toată ipocrizia care le caracterizează, aceasta este următoarea: este posibil să vină o zi în care vom realiza că ne-am petrecut viața în compania hoților, că ne-am făcut planuri împreună cu mincinoșii și că am crezut în promisiunilor unor oameni incapabili de integritate. Această zi a trezirii interioare echivalează cu ziua fericită a plecării noastre dintr-o lume hidoasă, în care cerșetorii sunt îmbrăcați în costume de regi.
4. Cea mai bună definiție a integrității este căutarea în propria conștiință a confirmării lucrurilor bune și adevărate din această lume. Căci nimic din ceea ce este adevărat și bun nu are o natură socială, ci pur spirituală.
5. Starea psihologică de iritare nu arată altceva decât că până acum am visat, iar ceva ne-a făcut să ne trezim subit din visul nostru.

* * *

Nu există practic niciun moment în care tot ce există în jurul nostru să nu înceapă din nou. Oceanul vieții, între valurile căruia înotăm noi, se află într-un veșnic început. Dacă înțelegem acest adevăr, orice ne spune mintea ca justificare pentru nefericirea noastră devine o minciună, pentru simplul motiv că întregul Univers s-a schimbat deja după trecerea momentului pe care mintea noastră îl învinovățește pentru suferința ei! Singurul lucru care nu s-a schimbat, și care de altfel opune rezistență acestei schimbări, este natura inferioară a sinelui nostru egotic care se cramponează de imaginile sale negative, și implicit de suferința sa! Ajungem astfel la o altă întrebare extrem de importantă:
Suntem noi dispuși să optăm pentru a face parte integrantă din acest nesfârșit început al vieții? Acceptăm noi să ne dizolvăm în incoruptibilul moment prezent, sau preferăm să continuăm să trăim din perspectiva acelei naturi interioare care se cramponează de finalurile pe care și le imaginează, astfel încât să se poată plânge de toate motivele care îi tulbură acest vis? Putem înțelege noi cu adevărat că unicul scop pentru care ni se întâmplă anumite evenimente este acela de a ne revela anumite lucruri legate de natura noastră prezentă, invitându-ne astfel să le transcendem?

Dacă răspundem prin da la întrebările de mai sus, înseamnă că ne aflăm deja pe pragul vieții meditative. Noi putem începe astfel călătoria tuturor călătoriilor, căci vedem adevărul care se ascunde în spatele aparențelor: viața reală se reînnoiește încontinuu. Pe măsură ce învățăm să ne aliniem voința cu acest principiu etern, o parte din puterea lui (care reprezintă un aspect al vieții divine) devine parte integrantă din propria noastră ființă. Să luăm un exemplu al acestei relații noi și superioare cu viața în circumstanțe cât se poate de comune.

Adevărata putere care stă la baza credinței sălășluiește în Lumina din interiorul nostru care ne dezvăluie ce este și ce nu este adevărat, dar mai ales cine suntem noi în realitate. Această perspectivă explică faimoasa afirmație care spune că „adevărul ne va elibera”, arătându-ne că în momentele noastre dificile înțelegerea iluminată de sine „merge în fața noastră” și ia deciziile corecte în locul nostru! De aceea, noi nu ar trebui să căutăm niciodată în afară soluții pentru suferințele noastre, la fel cum nu ar trebui să alergăm după promisiunea unor noi „puteri” care să ne ajute să scăpăm de spectrul fricii. Dimpotrivă, noi ar trebui să renunțăm la aceste vechi reacții și să ne amintim în tăcere de adevărul pe care l-am descoperit: că nu trebuie să facem altceva pentru a scăpa de o umbră întunecată ce a apărut în viața noastră decât să fim una cu Lumina care sălășluiește deja în noi. Dacă ne achităm de această sarcină, problema se rezolvă de la sine, fără ca noi să trebuiască să facem altceva.

Încearcă să înțelegi adevărul extrem de subtil pe care flacăra din povestea de mai sus a dorit să-l împărtășească prietenilor săi. Suportul de lumânări, Doamna Ceară și Domnul Fitil nu au înțeles că făceau deja parte integrantă din Lumina pe care își doreau să o cunoască. Aceasta se afla deja în ei, dar ei nu erau conștienți de acest lucru. Același lucru este valabil și pentru noi! Nimic nu lipsește din viața noastră, cu excepția capacității de a ne trezi și de a înțelege următorul adevăr esențial: așa cum focul are nevoie de lemne pentru a-și exprima lumina și căldura, și noi avem nevoie de „întunericul” lucrurilor pe care nu le-am înțeles încă în legătură cu noi înșine. Această idee este profund transformatoare; de aceea, doresc să o aprofundez:
Deși puțini oameni înțeleg acest lucru, potențialul lucrurilor pe care nu le știm încă în legătură cu viața noastră este mai mare decât al lucrurilor pe care le-am înțeles deja. Acest mare teritoriu nedescoperit - acest „întuneric” dinlăuntrul nostru - are un scop divin cât se poate de bine delimitat. El există numai pentru a-i sluji Luminii care îl revelează, căci fiecare astfel de revelație aduce cu sine realizarea simultană a unei noi ordini a conștiinței. Această idee este de o frumusețe uluitoare, întrucât descrie posibilitatea unei renașteri continue înlăuntrul nostru. Drama este că noi nu vedem încă „problemele” noastre în adevărata lor realitate: de aspecte ale Luminii pe care nu le-am perceput încă! Orice gând și orice sentiment care ne tulbură mintea și inima, orice temere și orice grijă - sunt ca niște lumânări încă neaprinse. La urma urmelor, la ce altceva folosește lumina sau flacăra - în orice ipostază ne-ar apărea acestea - dacă nu la a aduce în lumină întunericul și de a-l transforma în ea însăși?

Sunt zile în care suntem cuprinși de temeri necunoscute, în care vedem persoana iubită „privind în altă direcție”, în care un telefon ne aduce o veste proastă referitoare la starea noastră de sănătate care se deteriorează, sau în care cineva ne spune că la serviciu se vor face restructurări și că slujba noastră este în pericol.